Posts Tagged ‘France’
Planul C: o noua moneda in Europa! Doar 4 tari ar putea adera la ea
Image via Wikipedia
Este un plan ”C”, potrivit căruia Austria, Finlanda, Germania şi Olanda trebuie să părăsească zona euro şi să creeze o nouă monedă, lăsând euro acolo unde este, opinează Hans-Olaf Henkel, fostul şef al federaţiei germane a industriei (BDI), în prezent alăturat altor 50 de lideri de afaceri într-o provocare juridică la Curtea Constituţională a Germaniei împotriva pachetului de salvare pentru Grecia, şi semnatar al unui articol publicat luni de Financial Times.
După ce a fost un susţinător timpuriu al euro, Henkel crede că aceasta a fost cea mai mare greşeală a sa. Şi-a schimbat atitudinea din trei motive. În primul rând, politicienii au încălcat toate promisiunile din Tratatul de la Maastricht. Nu numai că Grecia a fost admisă în zona euro din motive politice, da şi regula fundamentală, ‘niciun stat membru nu trebuie să depăşească deficitul bugetar anual de 3% din PIB’, a fost încălcată de peste o sută de ori. Penalizările obligatorii nu au fost niciodată aplicate iar clauza de ”no bail-out’ /prin care statele membre nu pot fi obligate să corecteze erorile unui partener, n.red/ nu a fost eliminată după primul pachet de salvare pentru Grecia.
În al doilea rând, un euro ”talie unică” s-a dovedit o monedă ‘talia nimănui”. Având acces la rate ale dobânzilor la niveluri mult mai scăzute decât cele germane, politicienii greci au reuşit să acumuleze datorii uriaşe. Banca Spaniei a urmărit umflarea bulei imobiliare fără a fi capabilă să crească ratele dobânzilor. Lipsite de posibilitatea de a devaloriza, ţările din ‘sud’ şi-au pierdut competitivitatea.
În al treilea rând, în loc să unească Europa, euro creşte fricţiunea. Studenţii din Atena, şomerii de la Lisabona şi protestatarii de la Madrid nu numai că se plâng de măsurile naţionale de austeritate, dar protestează şi împotriva Angelei Merkel. Mai mult, euro adânceşte ruptura dintre ţările cu euro şi cele fără euro. Desigur, României i-ar plăcea să se alăture, scrie Henkel, dar oare crede cineva că Marea Britanie sau Suedia vor găsi atractiv să adere la o ‘uniune a transferului’? Între timp, nemulţumirea faţă de euro demoralizează chiar acceptarea UE.
În loc să abordeze cauzele reale, politicienii prescriu analgezice. Pacientul euro suferă de trei boli distincte: ca urmare a crizei financiare, multe bănci sunt încă instabile; efectele negative pe care le are un euro supraevaluat asupra competitivităţii ‘sudului’, dar şi Belgiei şi Franţei; nivelul imens al datoriilor unor ţări din zona euro. Există o alternativă la toate acestea.
Rezultatul final al planului ‘A’ – ‘apăraţi euro cu orice preţ”’ – va fi în detrimentul tuturor. Acordurile de salvare au condus zona euro pe drumul alunecos spre iresponsabilitatea unei uniuni a transferului. Dacă fiecare este răspunzător pentru datoriile tuturor, atunci nimeni nu este. Competiţia dintre politicienii din zona euro se va focaliza pe cine primeşte cel mai mult în detrimentul altora. Rezultatul este clar: mai multe datorii, inflaţie mai mare şi un nivel de trai scăzut. Competitivitatea zonei euro este obligată să rămână în urma altor regiuni ale lumii.
Ca plan ‘B’, George Soros sugerează că incapacitatea de plată /default/ a Greciei ‘nu trebuie sa fie dezordonată’, în caz contrar ducând la plecarea din zona euro. Dar un default grec sau o plecare din zona euro presupun riscuri prea mari pentru a fi asumate. În primul rând la Atena, apoi la Lisabona, Madrid şi probabil Roma, oamenii vor devaliza băncile imediat ce se va afla. Nici restructurarea unor obligaţiuni – aşa-numitul ‘haircut’ – nu ar îmbunătăţi competitivitatea Greciei, deoarece curând grecii vor trebui să o repete. Situaţia priveşte şi Portugalia, Spania, Italia iar curând şi Franţa.
De aceea este nevoie de un plan ‘C’: Austria, Finlanda, Germania şi Olanda să părăsească zona euro şi să creeze o nouă monedă, lăsând euro acolo unde este. Planificat şi executat cu atenţie, demersul va face exact lucrul de care e nevoie: un euro cu valoare mai mică va îmbunătăţi competitivitatea ţărilor rămase şi va stimula creşterea lor. În schimb, exporturile din ‘nord’ vor fi afectate, dar inflaţia va fi mai scăzută. Unele ţări nemembre în zona euro se vor alătura probabil acestei uniuni monetare. În funcţie de performanţă, o aderare flexibilă între cele două uniuni ar trebui sa fie posibilă.
Punerea în aplicare a planului ‘C’, necesită abordarea separată a patru probleme de bază. Trebuie salvate băncile, nu ţările. Stabilizarea băncilor la nivel naţional va trebui să înlocuiască actualele umbrele europene. În multe cazuri, acest lucru necesită o naţionalizare temporară a lor. În al doilea rând, Germania şi partenerii săi ai unei noi monede trebuie să renunţe la o parte semnificativă a garanţiilor lor pentru a ajuta la refinanţarea Greciei, Portugaliei şi altora. Având în vedere că o mare parte din această sumă este deja pierdută, este un preţ acceptabil pentru un ‘bilet de ieşire’. În al treilea rând, trebuie sa existe o nouă BCE, pe baza Bundesbank, de preferat necondusă de un german. Noua monedă nu ar trebui să fie numită ‘D-Mark‘. În al patrulea rând, mecanica de intrare ar fi similară cu cea de aderare la euro. Dacă a fost posibil să se formeze o monedă din 17, ar trebui să fie posibil să se formeze şi două din una.
Planul nu va fi uşor, focalizarea trebuie să fie pe salvarea Europei şi nu a euro. Acest lucru necesită convingere şi curaj din partea lui Merkel. Paradoxal, ajutorul ar putea veni din sud, unde alegătorii sunt obosiţi de prelegerile cancelarului german privind ce trebuie să facă. Pentru nord şi sud, un sfârşit cu dificultăţi este mai bun decât dificultăţi fără sfârşit, conchide semnatarul articolului.
DW: Falimentul încrederii – o revista a presei
Image via Wikipedia
Doua teme recurente, care vor capta şi în zilele următoare atenţia analiştilor, ţin şi azi capul de afiş al presei: turbulenţele de pe pieţele financiare şi riscul ca violenţele sociale să se extindă în Europa.
Veşti deprimante de la Londra, unde cetăţenii s-au înarmat formînd gărzi civile spre a se apăra de jafuri şi violenţe. Deprimante fiindcă este cît se poate de limpede că cetăţenii şi-au pierdut încrederea în stat şi în capacitatea forţelor de ordine şi securitate de a-i apăra.
Iar poliţia este depăşită de evenimente, prost echipată şi obligată prin lege să riposteze blînd la durităţile străzii, relevă FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG în articolul de fond de pe prima pagină.
Pulverizarea valorilor bursiere sunt în comparaţie cu cea a valorilor care asigură coeziunea unei societăţi un simplu fleac, crede DER STANDARD, explicînd aparent surprinzătoarea constatare astfel:
Cînd după ce ai asudat studiind în amfiteatre arhipline, constaţi că nu ai nici o şansă de a-ţi mai împlini năzuinţele profesionale, cînd nici facebook-ul nu-ţi mai serveşte la nimic, atunci te slujeşti de ocazia de a te elibera de frustrări sub scutul mulţimii. Şi, mutatis mutandis, ziarul austriac extrapolează situaţia comparînd comportamentul răzvrătiţilor cu cel al bancherilor: Înhaţă ce poţi şi ia-o la goană. Aceştia sunt bancherii străzii. Iar fenomenul nu poate fi curmat nici cu ajutorul forţelor de poliţie sau al promisiunilor vane, ci cu fapte.
De multă vreme ţările noastre ar fi trebuit să combată deficitele bugetare care au dus la o extremă îndatorare, iar întemeietorii Uniunii Europene au ştiut că datoriile excesive sunt călcîiul lui Ahile.
Dovada – scrie LE COURIER PICARD – periferiile marilor oraşe clocotesc. Iar în Spania, în Italia, în Germania gradul de alertă este maxim. Consumul a fost ridicat la rangul de valoare supremă şi prin urmare cei care nu au parte de el, ating un grad de frustrare care duce la violenţe.
Ce-i determină pe tinerii britanici să devasteze, să dea foc, să spargă şi jefuiască maşini, locuinţe, prăvălii? Ca de obicei, consideră LIBERATION, la mijloc este un amestec de furie, nemulţumire şi plictis, de provocare şi oportunism, un deget acuzator îndreptat spre toate autorităţile statului, în primul rînd spre poliţie. Şi mai este o glorificare a consumului, după cum o dovedesc jafurile comise .
Primejdia ca scenele de pe străzile Londrei să se repete în Germania este moderată şi fiindcă, spre deosebire de Regatul Unit, Republica Federală are un sistem de securitate socială mult mai solid. Ceea ce nu înseamnă că în Germania nu ar exista sărăcie. Dar cine prooroceşte aici violenţe sociale precum cele din Anglia, acela şi-a cam pierdut simţul realităţii – deduce SÄCHSISCHE ZEITUNG.
HANDELSBLATT crede că nu doar sărăcia i-a scos în stradă pe tinerii protestatari violenţi din Marea Britanie, ci şi carenţele de recunoaştere, lipsa de prestigiu social al unui strat din ce în ce mai larg al populaţiei. Chiar şi membrii clasei de mijloc se tem mai mult de pierderea respectului şi prestigiului social decît de sărăcia propriu zisă, opinează cotidianul economic german.
Pe pieţele financiare domneşte teama că zona monetară euro ar putea aluneca într-o stagnare economică. Spaima este justificată fiindcă dacă Franţa şi Italia îşi înăspresc politica economică, ele intră într-un nou ciclu de involuţie, avertizează EL PAIS, deducînd şi consecinţele stagnării: pierderea de locuri de muncă, şomaj, sporirea tensiunilor sociale.
Fără un nou start, nici Statele Unite nici Europa nu vor da de capăt crizei. Există mai multe posibilităţi pe care, susţinînd ideea unui nou început, DIE PRESSE le enumeră: ştergerea datoriilor, puţin probabilă fiindcă deţine un potenţial conflictual politic, reforma fiscală, de asemenea pur ipotetică şi inflaţia, aceasta din urmă fiind cea mai probabilă şi mai atrăgătoare şi pentru politicieni, cu condiţia să nu degenereze în hiperinflaţie.
LA REPUBBLICA sintetizează situaţia de moment şi scrie: politica şi băncile fiind dezarmate, domneşte speculaţia. Dar mai există o problemă – inteligenţa colectivă a lumii financiare este redusă, emoţiile în schimb puternice şi schimbătoare, cum turbulenţele şi haosul din ultimele zile o şi dovedesc.
Autor: Rodica Binder
R1®
L’Express: Pourquoi la Roumanie intéresse les Chinois
Image via Wikipedia
La Roumanie, avec ses usines à la dérive et son savoir-faire industriel, attire les investisseurs chinois. Une implantation discrète mais efficace.
Rasnov, en Transylvanie, au coeur des Carpates : sa citadelle, ses 15 000 habitants et… ses trois Chinois. Bercée par le rythme des vagues de touristes venus visiter le château voisin de Dracula, Rasnov (à 15 kilomètres de Brasov, la deuxième plus grande ville de Roumanie) n’a longtemps été qu’un lieu de passage. Depuis 2008, le destin de la bourgade a basculé, pour la seconde fois de son histoire après l’occupation par les chevaliers teutoniques, en 1215. Pourquoi la Roumanie intéresse les Chinois A Bucarest, le marché du Dragon rouge abrite plus d’un millier de commerces chinois B.Cristel/Reuters Cette fois-ci, ce sont les Chinois qui ont débarqué. L’usine de tracteurs qu’ils ont inaugurée, en 2009, se dresse au pied de la citadelle. Un investissement de 50 millions d’euros, financé à 80 % par Hoyo-SHK Modern Agricultural Equipment Co. Ltd. China. Pour figurer parmi les 500 futurs employés du site, les habitants de Rasnov ont même remis des listes d’inscription à la direction ! Car Tractoare Hoyo représente ici l’avenir : l’usine devrait assembler d’ici à 2012 plus de 20 000 unités à destination de toute l’Europe. A terme, les composants seront aussi produits sur place. 8 000 Chinois vivent en Roumanie, selon l’Office roumain des migrations, dont 6 000 à Bucarest. Ils sont investisseurs, entrepreneurs, mais aussi ouvriers dans des entreprises du secteur textile. 385 millions de dollars Tel est le montant des investissements chinois en 2010 en Roumanie, selon le ministère de l’Economie. Chinezii din Romania C’est le journal de la communauté chinoise expatriée en Roumanie. Une belle revanche pour les gens du cru : c’est dans leur région que se trouvait la plus grande usine de tracteurs du pays à l’époque de Ceausescu. Malins, les Chinois sont venus y chercher un savoir-faire. Loin d’être une curiosité, leur percée, discrète mais efficace, a commencé en 1993 lorsque le département de Brasov a amorcé sa collaboration avec la province de Liaoning. Des commerces ont peu à peu fleuri autour du seul restaurant chinois de la région. Aujourd’hui, l’université Transilvania Brasov accueille en son sein, depuis septembre 2010, un institut roumano-chinois Confucius. Les édiles de Brasov ne sont pas les seuls à recevoir à bras ouverts les investisseurs chinois. A Timisoara, ces derniers ont racheté une fabrique de vélos ; à Somes Dej, Avic International a promis 350 millions d’euros pour redresser une usine de cellulose et papier. La seule raison qui empêche une implantation plus rapide des entreprises de l’empire du Milieu en Roumanie semble être la lourdeur bureaucratique – un comble ! Un futur China Town à Bucarest En revanche, les Chinois se hissent déjà au quatrième rang parmi les petits entrepreneurs étrangers : commerces, restaurants, à Bucarest, leurs affaires prospèrent. A tel point qu’aujourd’hui un vaste complexe de 13 hectares, le Dragon rouge, abrite plus d’un millier de commerces chinois dans la capitale. Et ce n’est pas fini : un groupe de promoteurs roumains et chinois construit actuellement, sur 50 hectares, le futur ChinaTown. Au programme : 12 bâtiments d’habitation, des écoles, des bureaux et des banques. Même si la ligne aérienne directe Bucarest-Pékin est suspendue depuis 2003, l’offensive chinoise a donc bel et bien traversé le Danube. Pour le plus grand bonheur des hommes d’affaires, qui rêvent de voir un jour le port de Constanta briller de mille lampions rouges. Mais au grand dam du président : Traian Basescu ne partage pas leur enthousiasme. Le 5 janvier, il martelait qu’il n’était pas question, pour son pays, de succomber aux sirènes de l’argent chinois, à l’instar de ses voisins, la Grèce et la Moldavie. Même si „la Chine est notre amie”, concluait-il, un brin embarrassé.
8 000 Chinois vivent en Roumanie, selon l’Office roumain des migrations, dont 6 000 à Bucarest. Ils sont investisseurs, entrepreneurs, mais aussi ouvriers dans des entreprises du secteur textile.
385 millions de dollars Tel est le montant des investissements chinois en 2010 en Roumanie, selon le ministère de l’Economie.
Chinezii din Romania C’est le journal de la communauté chinoise expatriée en Roumanie.
Related Articles
- Brasov – Brasov, Romania (travelpod.com)
WikiLeaks: ''..România, o țară sălbatică...'' 