WikiLeaks: ''..România, o țară sălbatică…''

”În România crizele nu sunt materiale, sunt psihologice”

Newsin.ro: Romania, printre primele tari ale lumii care vor disparea – studiu ONU


Romania se numara printre primele 10 tari care vor disparea, daca nu va creste rata natalitatii, arata cercetatorii ONU, care au realizat un calendar al disparitiei omenirii.

Potrivit clasamentului, primele 10 tari care vor disparea sunt Macao, Hong Kong, Bosnia, Rusia, Malta, Slovacia, Singapore, Romania, Ungaria si Macedonia.

Statele Unite, insulele Virgine, Santa Lucia, Tunisia, Franta, Coreea de Sud, Azerbaidjan, Australia, insulele Antile si Norvegia vor disparea ultimele.

Cercetatorii afirma ca unele tari nu vor disparea. Este vorba in special de tari din Africa, Orientul Mijlociu, cu exceptia Iranului, Asia Centrala si Caucaz.

Afganistanul, Pakistanul, India, Mongolia, Indonezia, Filipinele si majoritatea tarilor din America Latina, cu exceptia Braziliei si Chile, nu sunt amenintate cu disparitia.

ONU publica in mod regulat aceste estimari, in raportul UN World Population Prospects. Cercetatorii au stabilit, pe baza ratei actuale de natalitate, data aproximativa a mortii ultimei femei din fiecare tara, ceea ce semnaleaza sfarsitul ciclului de reproducere a populatiei. R1

Written by jonbustrom

Octombrie 26, 2011 at 7:03 am

Publicat în Uncategorized

CNBC.com: Top 10 orase parasite din SUA!


CNBC logo derived from the 1986 NBC Peacock logo

Image via Wikipedia

Prăbuşirea sectorului imobiliar în America nu mai reprezintă un secret pentru nimeni. Ca urmare a acestei crize imobiliare, rata locuinţelor vacante a crescut cu 43,8 procente în ultimii 11 ani, conform U.S. Census Bureau.

Aproximativ 15 milioane de locuinţe vacante se găsesc în acest moment în SUA. Cei de la CNBC.com au realizat un top al celor mai goale oraşe ale Americii, în funcţie de gradul de ocupare a locuintelor date spre închiriat şi al locuinţelor care aparţin proprietarilor. La nivel naţional, locuinţele părăsite încep să formeze cartiere goale, în mod special în Arizona, Indiana, Ohio sau Tennessee.

Top 10 oraşe părăsite:

1. Tucson, Arizona
Locuinţe date spre închiriat: 15.9%
Locuinte ale proprietarilor: 6.8%

2. Indianapolis, Indiana
Locuinţe date spre închiriat: 13.5%
Locuinte ale proprietarilor: 5.3%

3. Toledo, Ohio
Locuinţe date spre închiriat: 19.3%
Locuinte ale proprietarilor: 3.6%

4. Memphis, Tennessee
Locuinţe date spre închiriat: 13.5%
Locuinte ale proprietarilor: 4.0%

5. Atlanta, Georgia
Locuinţe date spre închiriat: 11.8%
Locuinte ale proprietarilor: 5.4%

6. Baton Rouge, Louisiana
Locuinţe date spre închiriat: 13%
Locuinte ale proprietarilor: 3.9%

7. Dayton, Ohio
Locuinţe date spre închiriat: 10.7%
Locuinte ale proprietarilor: 4.7%

8. Detroit, Michigan
Locuinţe date spre închiriat: 17.2%
Locuinte ale proprietarilor: 2.4%

9. Houston, Texas
Locuinţe date spre închiriat: 17.4%
Locuinte ale proprietarilor: 2.3%

10. Kansas City, Missouri
Locuinţe date spre închiriat: 11%
Locuinte ale proprietarilor: 3.7%
R1®

Written by jonbustrom

Octombrie 16, 2011 at 9:54 pm

DW: Un proiect pentru reciclarea imaginii PDL


Decontarea guvernării va costa electoral Partidul Democrat Liberal poate chiar mai mult decît îşi imaginează acum liderii partidului.

Indiferent dacă alianţa USL se va destrăma sau nu, principalul partid de guvernămînt nu are cum să mai cîştige alegerile din 2012. Vom asista la acelaşi vot negativ, prin care românii şi-au desemnat de cele mai multe ori primarii, parlamentul şi preşedintele.

Psihologic, mulţi români nu „aleg” pe cineva pentru că l-ar socoti bun, ci „dau jos” pe cel pe care îl socot a fi fost rău. E aici o satisfacţie, o scurtă beţie a puterii pe care o trăieşte alegătorul în cabina de vot.

Pornind chiar şi numai de la această constatare, construcţia politică Mişcarea populară pe care a anunţat-o preşedintele Traian Băsescu pare de pe acum sortită eşecului.

Preşedintele a spus în mai multe rînduri că se consideră cel mai liber politician, pentru că nu mai are ce pierde. Dar proiectata Mişcare populară, de care alegătorul va lega în chip firesc numele lui Traian Băsescu, nu va face decît să mai pună o piatră de moară pe umerii preşedintelui. Altfel spus, votul negativ planează încă de pe acum asupra acestei construcţii politice aflate încă în faşă.

Deocamdată, Mişcarea populară este încă o nebuloasă. Scopul acesteia, conform unor declaraţii confuze, ar fi să coaguleze în jurul polului de centru-dreapta, în speţă în jurul Partidului Democrat Liberal, partide cu aceeaşi orientare politică, sindicate, asociaţii patronale, organizaţii neguvernamentale şi chiar persoane fără carnet de partid, dar cu convingeri liberale.

În realitate, eu cred că scopul nedeclarat al acestui proiect politic este acela de a recicla imaginea Partidului Democrat Liberal în percepţia publică, pentru viitoarele alegeri. Altfel spus, PDL-ul ar trebui să îşi piardă urma sau măcar tuşa groasă a guvernării, sub umbrela conglomeratului pe care l-am amintit.

Acest tertip politicianist nu cred să aibă sorţi de izbîndă, mai întîi în rîndul votanţilor democrat-liberali. În al doilea rînd, nu cred că cei cuprinşi de lehamite vor putea fi mobilizaţi la urne prin astfel de artificii, copiate din manualele de manipulare. Şi atunci, cui se adresează această Mişcare populară?

Un posibil răspuns îl putem afla dintr-un manifest apărut recent pe Internet, intitulat „Noua Republică” şi redactat de Mihail Neamţu împreună cu doi colaboratori.

În „Manualul de luptă” al acestui document, românii sînt îndemnaţi să iasă din letargie, să devină activişti ai vieţii publice şi politice, să se mobilizeze de la vecin la vecin, de la cunoştinţă la cunoştinţă pentru promovarea valorilor de dreapta şi împiedicarea accederii stîngii la putere.

Citim în acest document: „Stînga se bazează întotdeauna pe cetăţenii neinformaţi, needucaţi şi uşor de manipulat prin discursul urii. Dreapta se bazează pe alegătorii inteligenţi, informaţi, cu personalitate, cu idei, soluţii şi spirit de iniţiativă.”

Mişcarea populară, la care se adaugă şi manifestul din care tocmai am citat, se adresează unui electorat atipic pentru România. Într-un cuvînt, unui electorat activist, care să iasă în arenă pentru binele comun.

Or, acest tip de electorat deocamdată la noi nu există.

Autor: George Arun
R1®

Written by jonbustrom

Septembrie 30, 2011 at 12:07 pm

Publicat în Uncategorized

Ziare.com: Razbunarea personala a unui ministru olandez, cauza blocarii aderarii la Schengen?


Presa bulgara scrie ca blocarea aderarii Romaniei si Bulgariei la Schengen ar avea si un substrat personal. Ministrul olandez al Imigratiei, Gerd Leers, care a anuntat ca tara va uza de dreptul la veto, a fost implicat intr-un mare scandal legat de o afacere imobiliara pe litoralul bulgaresc.

Presa bulgara citeaza ziarul olandez „Dutch News”, care anunta in 2010 ca Leers a fost nevoit sa demisioneze din postul de primar al orasului Maastricht dupa ce mass-media din tara sa a dezvaluit ca el a facut trafic de influenta, informeaza Agerpres preluat de Evenimentul Zilei.

Mai exact, scandalul a izbucnit dupa ce s-a aflat ca Leers ar fi investit incepand din 2006 intr-o vila din Biala 200.000 euro, cu toate ca aceasta nu era trecuta pe numele lui, cel mai probabil ca sa nu apara intrebari despre originea banilor.

Lucrarile de constructie au intarziat insa, iar Leers a cerut ajutorul ambasadorului bulgar in Olanda. El ar fi promis sa ofere orasului bulgar o autospeciala de stingere a incendiilor daca problema lui personala se rezolva.

Alertati, consilierii locali din Maastricht au decis ca Leers a facut trafic de influenta, intrucat el a incercat sa rezolve o chestiune privata, profitand de functia pe care o ocupa. Gerd Leers si-a pierdut functia de primar, iar acest lucru a dat acum nastere la speculatii privind o posibila razbunare personala pe autoritatile bulgare.

Olanda a anuntat saptamana trecuta ca se va opune aderarii Romaniei si Bulgariei la spatiul Schengen, cu toate ca cele doua tari au indeplinit toate conditiile prevazute in tratat, pe motiv ca nu au depus suficient de multe eforturi pentru combatarea coruptiei. R1®

Written by jonbustrom

Septembrie 21, 2011 at 1:35 pm

Publicat în Uncategorized

DW: Moldova traversează cea mai fierbinte şi haotică perioadă politică din istoria sa


Republica Moldova traversează cea mai fierbinte şi haotică perioadă politică din istoria sa. Rivalitatea dintre partenerii de guvernare a depăşit limitele reconcilierii. Certurile din Alianţa pentru Integrare Europeană şi scandalurile de corupţie au dezamăgit profund electoratul, iar pe acest fundal situaţia este împinsă spre noi alegeri anticipate.

Dacă se va ajunge aici, Moldova îşi va pierde calificativul de „istorie de succes a Europei” şi, cel mai probabil, se va întoarce la comunism.

După doi ani de guvernare a democraţilor, liberalilor şi liberal-democraţilor în Republica Moldova, Partidul Comuniştilor poate reveni la putere fără nici un efort. În cazul unor eventuale alegeri parlamentare anticipate, aceştia vor reveni la putere pe fonul tensiunilor ireconciliabile din Alianţa pentru Integrare Europeană, susţine analistul politic Igor Boţan.

Aceste semnale pe care analiştii politici le reiterează în fiecare seară pe la posturile de televiziune din Chişinău îi lasă indiferenţi pe exponenţii celor trei partide aflate la guvernare (PLDM, PD şi PL). Acestea continuă dezgustătoarea ceartă pe tema corupţiei şi alegerii şefului statului într-o manieră ce a depăşit limitele răbdării electoratului, deoarece în afară de vorbe nu se întâmplă nimic. Instituţiile statului zac paralizate de corupţie în timp ce, culmea cinismului, ministrul Economiei se laudă cu indicatori macroeconomici într-o ţară în care, potrivit Barometrului de Opinie Publică, doar 1% din populaţie trăieşte confortabil.

De doi ani, jurnaliştii de la Chişinău strigă în gura mare că mafia a pătruns în structurile puterii de stat şi a dat mâna cu procurorii şi judecătorii. Cu o săptămână în urmă s-a convins de aceasta şi premierul Vlad Filat, când două firme off-shore au comis un atac raider fără precedent asupra sistemului bancar al Republicii Moldova cu ajutorul unor judecători moldoveni, punând în pericol securitatea statului. Într-un memoriu al acţionarilor păgubiţi, transmis marţi misiunilor diplomatice, apare numele actualului prim-vicepreşedinte al Parlamentului, Vlad Plahotniuc, care este vicepreşedinte al Partidului Democrat, ca persoană care ar sta în spatele acestui atac. Fostul om de afaceri respinge, însă, aceste acuzaţii.

Aparent, acest atac raider nu are nici o legătură cu problema alegerii şefului statului. Dar nu este aşa. Reacţia de marţi a premierului Vlad Filat demonstrează contrariul. Într-un interviu pentru agenţia „Infotag”, premierul a declarat fără ocolişuri că „Marian Lupu nu va deveni preşedinte prin metode imorale, iar ţara nu va ajunge pe mâna lui Plahotniuc”.

Analistul politic Anatol Ţăranu a tălmăcit mesajul primului ministru:
„Filat nu poate permite ca Lupu să fie ales preşedinte. În cazul acesta Filat l-ar scăpa din mână pe Plahotniuc. Dacă acest lucru se întâmplă, situaţia politică în Republica Moldova va fi controlată de Plahotniuc din simplul motiv că preşedintele ţării este cel care desemnează candidatura aspirantului la postul de prim-ministru”.

În replică, liderul PD Marian Lupu l-a îndemnat pe Vlad Filat să se înarmeze cu bărbăţie şi să aleagă: ori respectă Acordul de constituire a Alianţei pentru Integrare Europeană în care scrie că Lupu este candidatul coaliţiei la funcţia de preşedinte, ori face alianţă cu comuniştii.

Liderul liberal-democrat Vlad Filat crede, însă, că există şi alte soluţii. Toate, însă, exclud varianta accederii lui Marian Lupu în funcţia de preşedinte. Filat a discutat despre alegerea preşedintelui cu liderul comunist Vladimir Voronin, însă rezultatele negocierilor nu au fost făcute publice.

Luni, comunistul Vladimir Voronin a fost invitat de urgenţă la Moscova de şeful administraţiei prezidenţiale, Serghei Narîşkin, iar ziarul „Kommersant” a scris că Voronin şi Narîşkin au discutat „despre posibilitatea de colaborare a comuniştilor cu o parte componentă a Alianţei pentru Integrare Europeană”. A doua zi, Voronin a fost invitat la Ambasada Federaţiei Ruse din Chişinău unde s-a întâlnit cu ambasadorul Valerii Kuzmin.

De doi ani, Republica Moldova nu are preşedinte, deoarece alianţa de guvernare nu dispune de cele 61 de voturi necesare ca să-l aleagă, iar comuniştii din opoziţie au jurat în scris că nu vor vota pentru ca Marian Lupu să acceadă în această funcţie.

Autor: Vitalie Călugăreanu, Radio Deutsche Welle
Sursa: dw-world.de
R1®

Written by jonbustrom

Septembrie 14, 2011 at 9:11 pm

Publicat în Uncategorized

Sa ne ridem cu romanii: Scandal cu usi rupte si geamuri sparte la sediul UGIR din Capitala – o femeie grav ranita


Un scandal a izbucnit, miercuri, la sediul Uniunii Generale a Industriasilor din Romania (UGIR 1903) din Capitala.
Conflictul are loc intre membrii vechii si noii conduceri. Fostul presedinte, Cezar Coraci, a fortat intrarea in cladire, relateaza Antena 3. Sustinatorii acestuia au rupt usa de la intrare si au spart un geam.
O angajata a fost grav ranita in altercatie. O ambulanta a ajuns la fata locului si medicii ii acorda primul ajutor.
Cezar Coraci le-a arata jurnalistilor un document de la Ministerul Justitiei, care arata faptul ca nu a fost suspendat din functie la 24 august si este in continuare presedinte al UGIR 1903.
Actuala conducere, aflata sub bagheta lui Marius Opran, sustine ca Cezar Coraci ar fi contractat un proiect european in numele UGIR 1903, in care si-a implicat fiicele si alte rude prin alianta, fara a avea acordul confederatiei.
Industriasii, membrii din tabara vechii conduceri, au mai rupt doua usi, reusind sa ajunga pana la etajul doi al cladirii.
Intre timp, la sediul UGIR 1903 au sosit politistii, care au incercat sa opreasca scandalul iscat intre Marius Opran, actualul presedinte, si Cezar Coraci, fostul presedinte. In loc sa stea la discutii, cei doi au ridicat tonul, s-au jignit, apoi s-au alergat in jurul mesei din sala de sedinte. R1®

Written by jonbustrom

Septembrie 14, 2011 at 4:49 pm

Publicat în Uncategorized

ZF.ro: Cine defineşte şi cine apără interesul naţional al României?


Ultima modă la Bucureşti este să se vorbească de federalizarea Europei. Un lucru cumva de înţeles, în contextul în care evenimentele arată că lucrurile vor evolua înspre o asemenea direcţie. Dar este bine sau este rău pentru România un asemenea scenariu? Sunt puţine voci care analizează aceste aspecte, în rest tăcere. O întrebare se ridică, în această situaţie: cine (mai) defineşte şi cine susţine interesul naţional al României?

ZF a scris în ediţia de miercuri despre patru eşecuri majore în politica internă/externă în 2011: amânarea nedefinită a aderării la Spaţiul Schengen, blocarea accesului românilor pe piaţa muncii în Spania, blocarea unei bune părţi a fondurilor europene nerambursabile şi blocarea tranzacţionării cu certificatele de carbon.

Sunt „interese naţionale” care nu au fost apărate cum se cuvine pentru că, în primul rând, nu a fost apărat „interesul naţional major” – anume efortul de a face din România un stat echilibrat şi de a-l împinge spre prosperitate. Teamă şi neputinţă – acesta este tabloul zugrăvit de analişti.

În aceste condiţii, ce cădere de a vorbi de interesul naţional mai au cei care trebuia să-l apere şi nu au făcut-o?

Comentariile cititorilor la articolul amintit admit că România nu a făcut ceea ce trebuie făcut, dar descriu şi frustrarea de a vedea că în locul raţiunii este preferată victimizarea şi în locul acţiunii factorilor politici, pasivitatea. Că nu avem ceva politici „agregate”, „consolidate”.

Un tur de orizont al lucrurilor care s-au întâmplat în ultimele două luni prin Europa ajută comparaţia.

Finlanda a şocat pieţele financiare cerând garanţii directe pentru partea sa din împrumutul de salvare acordat Greciei de către Uniunea Europeană. Finlanda nu a procedat poate corect, dar a invocat interesul cetăţenilor ei.

Mai la sud, francezii nu mai acuză voalat, ci direct publicaţiile financiare şi analiştii din Statele Unite că încearcă să mute criza la băncile franceze încărcate de expunerea pe ţările foarte îndatorate ca Grecia sau Portugalia. Este de înţeles. O eventuală scădere a ratingului ar costa Franţa 5 miliarde de euro pe an în plus de cheltuieli suplimentare din cauza dobânzilor.

Turbulenţele financiare care cuprind din nou lumea occidentală acutizează accesele de naţionalism, iar statele încearcă prin orice mijloace să se protejeze şi să-şi promoveze interesele. Ce face în aceste condiţii România? Ca să vezi preocuparea, vezi mesajele celor plătiţi să reprezinte ţara în străinătate, vectorii care ar trebui să pună interesele româneşti în străinătate în poziţia de câştig – diplomaţii. Ei tocmai au avut reuniunea anuală.

Ce a rezultat? Vreun bilanţ al celui mai prost an din punctul de vedere al relaţiilor externe cu Uniunea Europeană – eşecul Shengen, lovitura Spaniei, pierderea posibilităţii de a vinde certificatele de carbon, tăierea fondurilor UE? Nu. Vreo definire a intereselor României pentru următorul an? Nici.

Aici nu se vorbeşte despre interesele ţării, ci despre teorii internaţionale. Federalizarea Europei? Bun. Dar ar fi în interesul naţional al României să existe o „Europă cu două viteze” – scenariul pe care, cel puţin până în acest moment, pare să-l întruchipeze „federalizarea”? Şi-a pus cineva din România această problemă?

Încă o dată trebuie pusă întrebarea: cine defineşte interesul naţional? Aşa cum stau acum lucrurile şi cum au stat de altminteri mereu în România pare normal să spunem că Parlamentul, ca organism legislativ ales. Dar uitaţi-vă la actele normative adoptate de Parlament în ultimii ani: majoritatea sunt ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă ale Guvernului.

„Interesul naţional” este definit în zona realismului politic drept „ultimul cuvânt al politicii”. Cine are atunci „ultimul cuvânt în politică” să ştim, aşadar, cine trebuie aplaudat pentru succes şi cine amendat pentru eşec? „Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană România şi-a uitat angajamentele faţă de UE”, spune fostul ministru de externe Teodor Meleşcanu.

Altfel spus, şi-a abandonat o parte din interesul naţional, acela de a însemna o voce credibilă în Uniunea Europeană. Unde a fost Parlamentul?

„Din păcate, nici Parlamentul nu a avut reacţii adecvate”, admite Meleşcanu, actualmente senator.

Marţi ministrul muncii Sebastian Lăzăroiu şi cel de externe Teodor Baconschi au fost chemaţi la Comisia de muncă a Camerei Deputa­ţilor să dea explicaţii în legătură cu situaţia muncitorilor români din Spania.

Ce a ieşit a fost o confruntare deschisă între ministrul muncii şi deputaţii opoziţiei în care au intervenit apoi şi europarlamentarii: cine a apărat mai mult interesul românilor din Spania.

Pentru Vladimir Pasti, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative, interesul naţional este interesul populaţiei, iar cum populaţia este reprezentată de deputaţi şi senatori, instituţia care ar trebui să definească interesul naţional este Parlamentul.

„Problema este că Parlamentul nu s-a ocupat de politica externă. În Parlament nu prea se văd interpelări la adresa ministrului de externe, dimpotrivă, comisiile de specialitate urmăresc politica dictată de Ministerul de Externe. Acum singura politică externă a autorităţilor române este de a absorbi voturi de la românii din străinătate şi de a câştiga legitimitate de la instituţiile externe pentru politica internă. Iar acum singurul care dictează în materie de relaţii externe este preşedintele, deşi nu am văzut ca el să aibă o politică externă.”

Dacă preşedintele dictează politica externă, cum spune Pasti, atunci el a suferit pe acest teren şi cea mai mare înfrângere a sa, anume „eşecul Schengen”, după cum afirmă profesorul Stelian Tănase.

Cititorii http://www.zf.ro au comentat articolul de miercuri „România a încasat patru lovituri în politica externă, dar diplomaţii ei vorbesc despre teorii internaţionale”, continuat astăzi dintr-o altă perspectivă în care ZF constată lipsa de orizont a politicii externe după aderarea la UE în 2007:

val

Ca specialist în sfera socio-umanului, îmi permit să enumăr câteva cauze care îmi apar ca fiind mai importante, în această perspectivă: – calitatea extrem de scăzută a competenţelor decizorilor politici actuali (mai ales cei <40 de ani), în toate partidele; – prevalenţa copleşitoare a vectorilor de influenţă non-profesionali, de ordin subiectiv; – incapacitatea şi chiar refuzul structurării direcţiilor strategice durabile transpartinice (doctrina naţională); – suficienţă şi superficialitatea în standardele personale de performanţă profesională.

BR

Mă mir că ne-au înghiţit până acuma. Fiindcă nu numai ţiganii ne fac probleme, ci şi toţi „şmecherii” care „s-au ajuns” prin ţări străine. Iar mai ales imaginea pe care o promovăm prin clasa noastră politică e dezgustătoare.

giuseppe

Avem temele nefăcute, eşecurile astea, paradoxal sunt bine-venite, trebuie să muncim, să ne schimbăm atitudinea, uşor, uşor se poate… uitaţi-vă la Bac.

16

Aceste involuţii ale statutului României în plan extern sunt consecinţa neînţelegerii de către conducătorii noştri a modului de funcţionare a instituţiilor europene şi a spiritului construcţiei europene. Integrarea în UE înseamnă o şansă de conectare cu un sistem politic şi economic mult mai bine pus la punct decât cel românesc. În acest moment, garnitura de conducere este în mod evident depăşită de sarcina conectării României la Europa, pe toate planurile.

adnl

Nu are nimeni ceva cu România, doar că nu avem nicio strategie coerentă şi lumea s-a cam săturat să se tot roage de noi să facem ceva. R1®

Written by jonbustrom

Septembrie 8, 2011 at 1:18 am

Publicat în Uncategorized