WikiLeaks: ''..România, o țară sălbatică…''

”În România crizele nu sunt materiale, sunt psihologice”

WSJ: Prin ce diferă criza actuală de cea din 2008


Teh Fail Whale goes to Wall Street

Image by Todd Barnard via Flickr

Ideea că actuala criză este de fapt o repetare a celei din 2008, că actualele probleme fac parte dintr-un ciclu fără sfârşit, seduce bancherii de pe Wall Street şi investitorii.

Adepţii acestei idei au chiar şi un moment Lehman Brothers – 2 care să le întărească convingerea. Retrogradarea istorică a ratingului SUA de către agenţia de evaluare financiară S&P este, pentru ei, un substitut al căderii băncii americane de investiţii Lehman Brothers în septembrie 2008, un eveniment care a făcut ca ceea ce părea de neconceput să se întâmple şi a băgat în sperieţi pieţele din întreaga lume, scrie Wall Street Journal.

Au nimerit-o, însă, doar cu ultima parte. Investitorii păreau categoric speriaţi luni, când bursele asiatice şi europene au scăzut vertiginos, iar indicele Dow Jones al bursei de la New York a pierdut peste 5% din valoare. Dar turbulenţele de pe pieţe nu sunt suficiente pentru a demonstra că istoria se repetă.

Sunt trei diferenţe fundamentale între criza financiară de acum trei ani şi evenimentele din prezent.

Prima, şi cea mai evidentă: cele două crize au origini complet diferite. Cea veche s-a propagat de la coadă la cap. A început de la debitorii ipotecari prea optimişti, a urcat pe Wall Street, cu ceva ajutor din partea agenţiilor de rating, şi a terminat prin a infecta întreaga economie globală. Colapsul sectorului financiar a declanşat recesiunea economică.

Spre deosebire, problemele din prezent se propagă de la cap la coadă. Guvernele lumii, nepundu-şi stimula economiile şi pune în ordine afacerile interne, au pierdut treptat încrederea mediului de afaceri şi a comunităţilor financiare, ceea ce a cauzat reducerea accentuată a cheltuielilor sectorului privat şi a investiţiilor, punând bazele unui cerc vicios care duce la şomaj ridicat şi creştere economică anemică. Acum, pieţele şi băncile sunt victimele, nu făptaşii.

A doua diferenţă este, probabil cea mai importantă. Gospodăriile şi companiile financiare s-au ospătat din creditul ieftin în 2007-2008. Când balonul a explodat, graba de a scăpa de datorii a provocat un şoc maşiv recesionist. Acum, problema e tocmai contrariul. Slăbiciunile economiilor determină companiile şi consumatorii să pună bani deoparte şi să se ferească de datorii, ceea ce are ca rezultat un consum şi creştere a investiţiilor anemice.

Ultima distincţie constă în consecinţele directe ale primelor două. Având în vedere originile, catastrofa financiară din 2008 a avut o soluţie simplă, deşi dureroasă: guvernele au trebuit să intervină prin reducerea dobânzilor, salvări de bănci şi injecţii de capital în economii.

Astăzi, un asemenea răspuns nu se regăseşte în meniu. Actualele tensiuni nu sunt provocate de lipsa lichidităţilor sau de grade de îndatorare prea mari. Principala problemă este un deficit cronic de încredere de care suferă actorii financiari şi guvernele, care nu reuşesc să convingă că pot impulsiona economiile

Written by jonbustrom

August 10, 2011 la 3:35 pm

%d blogeri au apreciat asta: