WikiLeaks: ''..România, o țară sălbatică…''

”În România crizele nu sunt materiale, sunt psihologice”

ZF, Confesiunile unui expat: Îmi plac românii care ştiu să-şi aprecieze ţara

leave a comment »


The Dâmboviţa watermills on the outskirts of B...

Image via Wikipedia

Autor: Arnim Emrich

Ziarul Financiar

Prieten: „Nu-mi plac românii” Eu: „Dar tu eşti român!” Prieten: „Da, ştiu – dar nu-mi plac românii în general!”
De ce atâtea conversaţii pe care le am cu prietenii mei români conţin acest schimb de replici? Îmi este din ce în ce mai greu să nu mă întreb de ce atât de mulţi cetăţeni capabili ai acestei ţări o critică atât de vehement. Ca neamţ (îmi place foarte mult acest termen), mă feresc în general de excesul de naţionalism. Am în general o aversiune naturală faţă de toţi oamenii (inclusiv nemţi) care sunt prea mândri de ţara lor. Venind în România însă, tot acest sistem de protecţie împotriva naţionalismului parcă s-a inversat. Toată lumea este aproape anti-naţionalistă, iar eu, ca străin ce locuiesc aici, nu înţeleg de ce. În plus, mass-media pare să ţină isonul acestor critici – din punctul meu de vedere excesive – aduse propriei ţări. În niciun caz nu devii mândru că eşti român dacă te uiţi la televizor. Şi totuşi, din punctul meu de vedere, acest fapt este cauzat mai degrabă de perspectiva de redare, decât de faptele în sine.  Cum spuneam, găsesc atitudinea atât de autocritică a românilor eronată, neproductivă şi, în termeni absolut obiectivi, nu foarte fundamentată. Poate argumentele pe care le voi enumera în continuare ar putea părea superficiale, dar eu, ca străin locuind în Bucureşti, privesc lucrurile oarecum „din avion” – oricum mai obiectiv.  Eu cred că România a evoluat mult în ultimii ani, că este cu adevărat o ţară europeană şi că, deşi multe lucruri rămân a fi puse la punct, situaţia nu este chiar atât de neagră pe cum se prezintă adesea.  În primul rând, în ceea ce priveşte performanţa economică, PIB-ul României pe cap de locuitor ajustat cu puterea de cumpărare a urcat în 2009 la 46% din media UE, faţă de 26% în 2000 – şi aceste cifre încorporează şi scăderea abruptă a economiei româneşti în 2009. Aşadar, bunăstarea românilor aproape că s-a dublat, în termeni obiectivi, în 10 ani. Poate părea un interval larg de timp, dar şi schimbările au fost profunde – cartiere au fost ridicate acolo unde altădată erau câmpuri, străzile s-au umplut de maşini cum în puţine capitale europene vezi, chiar speranţa de viaţă a crescut de la 70 de ani, în urmă cu un deceniu, la peste 73 de ani astăzi.  Aceste beneficii sunt vizibile şi reale. Într-adevăr, odată cu aceste beneficii au venit şi probleme, iar unii sunt în măsură să profite de oportunităţi mai mult decât alţii. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor cu care am stat de vorbă au simţit viaţa schimbându-se în ultimii 10 ani.  Această dezvoltare nu a fost un dat. Accesul la UE a necesitat o muncă masivă – atât prin reforme politice, cât şi economice. Creşterea a fost una susţinută, care nu s-ar fi putut crea exclusiv printr-o „bulă”. O creştere de productivitate a existat. Acesta ar putea fi un motiv de mândrie şi de încredere.  Din ceea ce văd în jurul meu, în momentul de faţă există mai multe oportunităţi decât oricând pentru tinerii români să-şi îmbunătăţească viaţa. Numeroase companii internaţionale oferă joburi pentru cei talentaţi şi motivaţi. Sistemul universitar armonizat permite studenţilor români să studieze şi să se specializeze (în programe de master) în întreaga Europa. Unele statistici indică chiar şi 50.000 de studenţi români în străinătate.  În plus, având în vedere că România este încă o ţară în tranziţie, sunt totuşi oportunităţi de antreprenoriat şi afaceri pentru cei tineri care le depăsesc pe cele din ţările mature, unde pieţele sunt saturate şi competiţia este foarte intensă în toate domeniile. Chiar şi birocraţia, percepută ca excesiv de mare de către majoritatea românilor, are anumite dimensiuni în care este comparabilă cu cea „din vest”: cu 10 zile necesare începerii unei afaceri şi 6 proceduri administrative, România este pe locul 34 din 139 ţări în Indexul Global de Competitivitate – înaintea Germaniei, de exemplu (18 zile, 9 proceduri). Niciun străin nu-i va putea convinge pe români să se iubească mai mult. Dar dacă românii continuă să se displacă pe ei înşişi ca popor ignorându-şi potenţialul, multe oportunităţi pot fi ratate. Prea multi studenţi români (85% după ultimele cercetări) vor rămâne în străinătate, iar companiile din ţară nu-şi vor putea fructifica întregul potenţial. Critica este bună atunci când este întemeiată şi constructivă. La români este omniprezentă. Poate pentru că au tendinţa să se compare cu cei mai buni şi să-şi creeze complexe (de câte ori nu am auzit că Bucureştiul nu este ca Viena – normal că nu – Viena a fost constant nominalizată în cele mai recente topuri drept cel mai bun oraş de locuit din lume – puţine oraşe nu sunt ca Viena, nu numai Bucureştiul!).  Ca să închei, este bine să te compari cu cei mai buni, dar pentru a te ambiţiona să ajungi ca ei, nu ca să dovedeşti cât eşti de slab. Cred în această ţară şi îi apreciez locuitorii – dar îi plac cu adevărat pe cei care îşi plac şi ei la rândul lor ţara şi poporul.

Arnim Emrich este project manager al Roland Berger Strategy Consultants România

JB: Astept comentarii! Ce parere aveti?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: